miercuri, 15 decembrie 2010

Sub terorile moralei

Sub terorile moralei ,demn nu e si nici cinstit sa reeditam trecutul cand avem obiectiv de a intrezari-n prezent ce ,,balon'' zboara spre maine !


IN IN MEMORIA MAMEI; recuta-n eternitate ...mai acum cinci ani de zile . Fie vejnic pomenita !


Sa traim in viitor !?
Fie pofta tuturor , d-le dr.SERBAN !

Nimeni si nimic pe lume ,
Nu-i indreptatit prin lege ,
De-a stopa la infinit ,
Implinirea Fericirii,
De-a traii in viitor ,
Prin fapte benefice ,
Celor ce nu s-au nascut ,
Ce sigur vor pomeni ,
Si fregvent...
Si mult in timp ,
Un nume al carui...
Trup,
E de mult ajuns...
Tarana !

joi, 9 decembrie 2010

 
Posted by Picasa

Sub acel-as simbol, GRAFIC,
și cu-aceea-și ....
LEGE-CADRU ;
Toți o apa și-un pămînt !

Un Pămînt ș-o Apă...TOT;
Toți ace-laș ...numitor,
Liber consimțit ,perpetui,
și de fiu dar și de tată .
In grafie și în slovă ...
Toți sa ne orientăm ,
Privi-nd spre acel-as
SEMN,
Care n-are cum sa fie ,
Lucrare-a lui...Belzebut...
Răstignirea lui...Isus ,
Pe proptele-n semn de cruce.
.......................
Prin mînjirea ei cu ...
Sînge...
Contemplați un...EȘAFOD,
Nu a mîntuirii ...
CALE !?

Recomand și Certific

Pe potrivă, adecvată-i,
Grafia ,în slove ,pusă ,
De...Luceafărul...poeziei ,
Părinte al..Limbii,scrise ,
Vie ,vesela or tristă!
Tristă azi mai mult ca...
Ieri !
Maine mai tristă ca ...
Azi !?

Mihai Eminescu

DUMNEZEU ȘI OM

Cărții vechi,roase de molii,cu păreți afumați,
I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere... bătrîne,
Strîmbe ca gîndirea oarbă unor secole străine.
Triste ca aerul bolnav de sub murii afundați.

Dar pe pagina din urmă, în trăsuri greoaie, seci,
Te-am văzut născut în paie, față mică și urîtă,
Tu, Hristoase , -o ieroglifă stai cu fruntea amărîta,
Tu, Mario, stai tăcută, țeapănă, cu ochii reci!

Era vremi acelea, Doamne, cînd gravura grosolană
Ajuta numai al minții zbor de foc cutezător...
O mînă, încă, copilă ,pe-ochiul sînt și arzător '
Nu putea să-l înțeleagă, să-l imite în icoană.


Însă sufletul cel vergin te gândea în nopţi senine,
Te vedea râzând prin lacrimi, cu zâmbirea ta de înger.
Lângă tine-ngenuncheată, muma ta stătea-n uimire,
Ridicând frumoasă, sântă, cătră cer a sale mâne.

În pădurile antice ale Indiei cea mare,
Printre care, ca oaze, sunt imperii fără fine,
Regii duc în pace-eternă a popoarelor destine
Închinând înţelepciunei viaţa lor cea trecătoare.

Dar un mag bătrân ca lumea îi adună şi le spune
C-un nou gând se naşte-n oameni, mai puternic şi mai mare
Decât toate pân-acuma. Şi o stea strălucitoare
Arde-n cer arătând calea la a evului minune.

Fi-va oare dezlegarea celora nedezlegate?
Fi-va visul omenirei grămădit într-o fiinţă?
Fi-va braţul care şterge-a omenimei neputinţă
Ori izvorul cel de taină a luminii-adevărate?

Va putea să risipească cea nelinişte eternă,
Cea durere ce-i născută din puterea mărginită
Şi dorinţa far- de margini?... Lăsaţi vorba-va pripită,
Mergeţi regi spre închinare la născutul în tavernă.

În tavernă?... -n umilinţă s-a născut dar adevărul?
Şi în faşe d-înjosire e-nfăşat eternul rege?
Din durerea unui secol, din martiriul lumii-ntrege
Răsări o stea de pace, luminând lumea şi cerul...

Sarcini de-aur şi de smirnă ei încarcă pe cămile
Şi pornesc în caravană după steaua plutitoare,
Ce în aerul cel umed, pare-o aşchie din soare,
Lunecând pe bolta-albastră la culcuşu-eternei mile.

Ş-atunci inima creştină ea vedea pustia-ntinsă
Şi pin ea plutind ca umbre împăraţi din răsărit,
Umbre regii şi tăcute ce-urmau astrul fericit...
Strălucea pustia albă de a lunei raze ninsă,

Iar pe muntele cu dafini, cu dumbrave de măslin
Povestind poveşti bătrâne, au văzut păstorii steaua
Cu zâmbirea ei ferice şi cu razele de neauă
Ş-au urmat sfmţita-i cale către staulul divin.

…………………………………………………….

Azi artistul te concepe ca pe-un rege-n tronul său,
Dară inima-i deşartă mâna-i fină n-o urmează...
De a veacului suflare a lui inimă e trează
Şi în ochiul lui cuminte tu eşti om - nu Dumnezeu.

Azi gândirea se aprinde ca şi focul cel de paie -
Ieri ai fost credinţa simplă - însă sinceră, adâncă,
Împărat fuşi Omenirei, crezu-n tine era stâncă...
Azi pe pânză te aruncă, ori în marmură te taie.